Sol

Capsunul da rezultate bune si foarte bune, pe diferite tipuri de sol: (aluviuni) luncile râurilor, cernoziomuri, cenusii de padure, brun roscat de padure, cu conditia ca acestea sa fie fertilizate si lucrate la timp.
Solurile recomandate pentru cultura capsunului sunt solurile cu textura mijlocie, lutoase, luto-nisipoase, permeabile, cu o buna capacitate de retinere a apei, care nu formeaza crusta dupa ploi, cu reactie slab acida sau neutra (pH=5,5-6,8) si cu pânza freatica sub adâncimea de 80-100 cm.
Cultura capsunului poate reusi si pe soluri argiloase, mai grele, daca li se aplica îngrasaminte organice în anul premergator înfiintarii plantatiei, eventual amendamente(pe soluri acide), si se lucreaza la timp pentru a se afâna.
Solurile nisipoase umede, sunt foarte bune pentru cultura capsunului, mai ales când apa freatica este la mica adâncime (80-100 cm) si se aplica îngrasaminte organice la intervale de 1-2 ani, respectiv înainte de plantare si în toamna anului al doilea.
Pe solurile nisipoase umede, capsunul da rezultate bune numai daca este asigurata irigarea fertilizanta.
Literatura franceza, arata ca fructele capsunilor cultivate pe terenuri nisipoase au o savoare deosebita si o aroma intensa. Solurile nisipoase grabesc coacerea.
Solurile aluvionare, afânate, permeabile si fertile, permit cresterea si fructificarea capsunului în conditii foarte bune.
Un sol ideal pentru cultura capsunului nu trebuie sa formeze crusta dupa ploi, trebuie sa se lucreze usor, sa fie fertil si sa aiba o buna capacitate de retinere a apei.
Continutul în elemente nutritive trebuie sa fie de : 25-30 mg potasiu (K2O) la 100 g sol când textura acestuia este nisipo-lutoasa si 30-35 mg potasiu (K2O) la 100 g sol când textura este lutoasa. Daca valorile acestui element depasesc limitele indicate, productia începe sa scada. Continutul în celelalte elemente în optim este urmatorul: 30 mg fosfor (P2O5), 10 mg magneziu si 120 mg calciu la 100 g sol.
Nu sunt recomandate pentru cultura capsunului solurile cu exces de saruri. Un continut de 0,5%0 sulfati si cloruri în apa de irigat, are urmari grave asupra capsunului, scazând productia de fructe cu pâna la 50%. De asemenea când continutul în carbonat de calciu al solului depaseste 20%, plantele sufera de cloroza.

Pregatirea terenului pentru plantarea capsunului
Un sol potrivit pentru cultivarea capsunului (cultura anuala sau multianuala) trebuie sa se prezinte astfel:
– sa fie plan (fara denivelari);
– sa fie bine maruntit, fertil, afânat, reavan, pe o adâncime de 20-45 cm;
– sa nu prezinte buruieni, resturi materiale sau organice de la cultura anterioara;
– sa prezinte sursa de apa, care sa furnizeze debitul necesar pentru irigarea la plantare si pentru întretinerea culturii, timp de 3 – 5 ani, cât dureaza cultura.
Pentru a se putea obtine un amplasament care sa prezinte caracteristicile enumerate mai sus, si având în vedere faptul ca o plantatie de capsun ramâne pe teren 4-5 ani, se vor efectua urmatoarele operatii:
Nivelarea terenului. Capsunul fiind o specie cu talie mica, sistemul radicular este adesea afectat pâna la compromiterea culturii din cauza stagnarilor de apa (înca de la amplasarea culturii se vor evita terenurile în care stagneaza apa).
Pentru corectarea eventualelor denivelari ramase de la culturile anterioare, se face nivelarea, care este o lucrare usoara, dar foarte importanta .
Fertilizarea terenului. Prin aceasta veriga tehnologica se urmareste asigurarea la optim a elementelor nutritive, atât de necesare pentru o cultura foarte intensiva cum este capsunul, care este capabil sa dea productii de peste 25 t/ha în primul an dupa plantare.
Capsunul reactioneaza foarte bine la fertilizarea organica, printr-un spor remarcabil de productie. Se recomanda administrarea a peste 60 t/ha gunoi de grajd bine fermentat, care se împrastie uniform si se încorporeaza în sol, printr-o aratura. Incorporarea materiei organice proaspete (gunoi de grajd proaspat), conduce la formarea în sol, de compusi toxici pentru planta.
Ca îngrasamânt organic, poate fi utilizat si compostul (obtinut prin fermentarea aeroba a unui amestec din resturi vegetale si animale, pâna la transformarea acestora într-o masa uniforma, granuloasa, bogata în humus si microorganisme. În general, compostul se obtine prin suprapunerea unor straturi succesive de gunoi de grajd si resturi vegetale (paie, frunze) pe un sol afânat la suprafata si permeabil. Se construieste o gramada cu dimensiuni variabile (ex. 3m lungime, 2 m latime, 1,5 m înaltime). Se acopera în final cu un strat subtire de pamânt sau paie si se uda periodic. Compostul este gata de a fi utilizat dupa câteva saptamâni sau luni, functie de conditiile climatic si natura materiei organice.
Un alt îngrasamânt usor de procurat este gunoiul de pasari. Acesta poate fi utilizat numai diluat în apa, în proportie de 1 parte îngrasamânt: 10 parti apa.
Prin fertilizare nu se urmareste sa se hraneasca direct plantele cu elemente nutritive, ci micoorganismele din sol, care mai departe va hrani plantele prin descompunerea materiei organice si furnizarea de elemente nutritive usor solubile. In plus, fertilizarea cu îngrasaminte organice reprezinta una din metodele si tehnicile agriculturii ecologice.
Ar fi preferabila administrarea gunoiului de grajd la cultura premergatoare, din cauza continutului ridicat de seminte de buruieni, daunatori si agenti de transmitere a bolilor. Gama de erbicide utilizate pentru eliminarea buruienilor din culturile de capsun, mai ales pentru buruienile dicotiledonate, este mult mai redusa fata de alte specii.
Fertilizarea cu îngrasaminte chimice se face în functie de aprovizionarea solului cu azot, fosfor, potasiu. Daca se constata o buna aprovizionare cu fosfor si potasiu, se face numai fertilizarea cu azot. Daca se constata deficiente de fosfor si potasiu se aplica 400 – 500 kg/ha superfosfat si 300 kg/ha sulfat de potasiu, ca doze orientative. Poate fi utilizat cu succes îngrasamânt chimic complex NPK din formula 1-0,5-1,5 sau din formula 1-1-1.
Necesarul de elemente fertilizante, în etapele importante(critice) în evolutia culturii, se stabileste în baza rezultatelor analizelor chimice efectuate la sol si/sau planta.
Continutul în elemente nutritive trebuie sa fie de : 25-30 mg potasiu (K2O) la 100 g sol când textura acestuia este nisipo-lutoasa si 30-35 mg potasiu (K2O) la 100 g sol când textura este lutoasa. Daca valorile acestui element depasesc limitele indicate, productia începe sa scada. Continutul în celelalte elemente în optim este urmatorul: 30 mg fosfor (P2O5), 10 mg magneziu si 120 mg calciu la 100 g sol.
Fertilizarea minerala (cu îngrasaminte chimice) nu este exclusa, prin practicarea unei agriculturi ecologice, numai ca îngrasamintele chimice utilizate trebuie sa fie greu solubile si provenite din roci naturale.
Combaterea chimica a bolilor si daunatorilor din sol- se face functie de frecventa speciilor de daunatori din sol. Este una dintre verigile tehnologice de importanta majora în cultura capsunului. Nerealizarea ei, poate duce la compromiterea culturii prin pieirea plantelor prinse si în plina dezvoltare.
Daca solul prezinta viermi albi(larvele carabusului de mai), viermi sârma sau larvele gargaritei coletului, alti germeni care pot produce pagube importante în plantatiile de capsun, se procedeaza la tratarea solului cu produse precum Sinoratox G sau Sinolintox G.
Daca solul este infestat cu nematozi se utilizeaza produse nematocide precum Dazomet 10 G, Mocap 10 G, Temik.
Toate aceste produse se administreaza împreuna cu îngrasamintele, acordând mare importanta uniformitatii de raspândire a lor pe teren.
In ultimii 20 de ani, în tarile din vestul Europei si America, s-a extins mult practica dezinfectiei solului, mai ales dupa raspândirea a doua boli care au compromis suprafete mari cultivate cu capsun (Phytophtora cactorum si Verticillium albo-atrum), care produc vestejirea plantelor. Ambele sunt micoze de rizomi si radacina si ierneaza în pamânt. Acestea pot fi combatute cu succes printr-o buna dezinfectare a pamântului.
Produsele de dezinfectie recomandate sunt:
Cloropicrina
Dicloropropen
Dazomet
Metan-sodium
Force 1,5G
Bromura de metil
Bromura de metil + cloropicrina
Actiunea acestor produse este bactericida, fungicida, erbicida, insecticida, acaricida, nematocida, antivirotica. Prin urmare acopera aproape tot spectrul de agentilor sau vectorilor de raspândire a bolilor si daunatorilor.
În general sporul de productie în cazul dezinfectiei solului este de 25-30%, iar numarul de tratamente aplicate în cursul vegetatiei se reduce cu 30-40%.
Nu este de neglijat faptul ca procedeul de dezinfectie a solului este un procedeu scump, care necesita utilaje speciale.
Procedeul se va realiza numai sub directa îndrumare a unui specialist.
Aratura adânca – se executa la adâncimea de 28-45 cm si necesita o atentie deosebita, întrucât specia are nevoie de o pregatire deosebita a solului, mai ales pentru situatia în care cultura ramâne pe sol 3 ani consecutiv. In plus, aratura adânca este deosebit de utila pentru distrugerea sau împiedicarea dezvoltarii daunatorilor ce se gasesc în sol. Aratura de toamna si de vara împiedica dezvoltarea oualelor, larvelor si pupelor speciilor de viermi albi, viermi sârma.
Maruntirea terenului – trebuie facuta ca pentru o cultura legumicola, întrucât de acest lucru depinde calitatea lucrarii de plantare a stolonilor. Daca este necesar, se efectueaza cu ajutorul frezei legumicole. In mod obisnuit, prin parcurgerea de 2-3 ori cu grapa cu discuri se poate efectua o maruntire corespunzatoare a terenului pe o adâncime de 20 cm. Este deosebit de importanta realizarea unui spatiu suficient pentru dezvoltarea sistemului radicular, stiut fiind faptul ca marea masa a radacinilor se afla în stratul de sol de 20-30 cm de la nivelul solului. Cu cât sistemul radicular este mai bine dezvoltat, cu atât plantele se vor putea dezvolta mai bine si vor putea fructifica la potential maxim
Amenajarea sistemului de irigatie. Concomitent cu pregatirea solului pentru plantarea stolonilor de capsun se va amenaja si sistemul de irigatie pentru cultura.
Capsunul poate fi irigat prin toate metodele cunoscute:
– prin scurgere la suprafata;
– prin aspersie;
– prin picurare.

Alegerea uneia sau alteia dintre metode sau amenajari se face functie de amplasarea culturii, nivelul investitiilor propuse pentru înfiintarea culturii, avantajele si dezavantajele utilizarii unei metode într-o situatie data.
Udarea prin scurgere la suprafata, prin brazde este o metoda traditionala de udare. Distribuirea apei se face pe verticala si lateral, în timpul în care apa circula prin brazdele deschise printre rândurile de plante.
Avantaje:
– cheltuieli de exploatare reduse. Consumul de energie necesar pomparii apei este mai redus cu 40 – 50%;
– necesita investitii mici pentru echipamentul de udare;
– nu favorizeaza atacul diferitelor boli, prin faptul ca partile plantei de la suprafata pamântului nu vin
în contact cu apa.
Dezavantaje:
– Necesita un teren perfect plan;
– Necesita un consum mare de apa, deoarece parte din volumul de apa utilizat se pierde prin evaporare si scurgere în profunzime;
– Contribuie la formarea crustei pe rigole si taluzul brazdelor.
Udarea prin aspersiune se realizeaza prin pulverizarea apei sub presiune în atmosfera, cu ajutorul unor dispozitive(aspersoare, microaspersoare), si caderea acesteia pe pamânt si plante sub forma de picaturi.
Prin aceasta metoda se asigura irigarea în conditii corespunzatoare a culturii. Astfel, se asigura distribuirea apei destul de uniform pe teren, cu pierderi minime si cu consum redus de forta de munca.
Este o metoda de irigare recomandata pentru stabilizarea culturii de capsun (buna înradacinare dupa plantare), deoarece umiditatea atmosferica creata, reduce procesul de pierdere a apei prin transpiratie a plantelor.
Avantajele irigarii prin aspersie:
– permite controlul volumului de apa utilizat;
– pierderile de apa sunt mici;
– nu necesita lucrari de nivelare, putând fi utilizata si pe terenuri mai denivelate;
– se poate folosi pe toate tipurile de sol, si la densitati diferite ale plantelor;
– automatizarea distribuirii apei se face mai usor decât la udarea prin scurgerea la suprafata;
Dezavantaje:
– cheltuieli de exploatare mai mari decât la irigarea prin scurgere la suprafata, întrucât pentru realizarea presiunilor mari este necesar un consum mai mare de energie (cu 50% mai mare decât la scurgerea prin suprafata);
– cheltuieli suplimentare legate de echipament;
– imposibilitatea utilizarii acestei metode în conditii de vânt puternic;
– poate favoriza atacul unor boli datorita umiditatii atmosferice ridicate si împroscarii plantelor cu apa încarcata cu pamânt
Udarea prin picurare este o metoda relativ noua (se utilizeaza de cca.55 ani), si este originara din Israel.
Aceasta metoda consta în distribuirea apei pe teren în mod lent, sub forma de picaturi. Apa distribuita nu umezeste decât o parte din sol, ramânând intervalul dintre rânduri si o parte din cel de pe rând, neumezite.
Apa este distribuita în mod punctual la nivelul plantelor, cu un debit redus si presiune practic nula, cu ajutorul microtuburilor capilare. Se folosesc instalatii, alcatuite dintr-o retea de conducte din material plastic (amplasate subteran sau la suprafata solului), prevazute cu dispozitive speciale de picurare, la distante stabilite functie de distantele dintre plante.
Instalatia poate fi folosita si pentru fertilizare si protectie fitosanitara. Este remarcabil faptul ca la udarea prin picurare se reduce cantitatea de produse pentru fertilizare si protectie fitosanitara de pâna la 2-3 ori.
Amenajarea interioara pentru o instalatie de irigare prin picurare, poate fi descrisa ca având urmatoarele parti componente:
Ansamblu frontal (parte fixa) care are în componenta:
– sursa de apa (put forat, racord la sursa de apa);
– pompa care sa asigure un debit de min.10.m.c./ora;
– manometru care indica presiunea de lucru;
– rezervor pentru îngrasaminte lichide pentru distribuirea elementelor fertilizante în apa;
– filtru care separarea suspensiilor minerale sau organice prezente în apa, pentru prevenirea pericolului înfundarii picuratoarelor;
Conductele de transport (parte fixa), confectionate din material plastic rigid PVC(pentru conductele subterane) sau PVC plastifiat pentru conductele asezate la suprafata. Acestea au rolul de a alimenta cu apa conductele(furtunurile) de udare
Conductele de udare. Acestea reprezinta partea activa a instalatiei de irigare prin picurare. Acestea sunt confectionate din polietilena si sunt prinse pe conductele de transport. Functie de modelul constructiv, pot prezenta diferite modalitati de conducere a apei catre orificiile aflate direct in conducta. Distanta dintre orificiile aflate pe conducta de udare poate fi diferita (10 cm, 20 cm, 30 cm), functie de distanta dintre plante pe rând.
Distanta dintre conductele de udare pe conductele de transport se poate stabili functie de distanta dintre rândurile de plante.
Pentru culturile (inclusiv pentru capsun), la care se utilizeaza mulcirea cu folie de polietilena, conductele de udare se amplaseaza sub folia de polietilena.

Avantajele utilizarii irigarii prin picurare sunt multiple, atât în prin comparatie cu celelalte metode de irigare cât si în raport solul, planta sau alti factori legati de amplasamentul culturii:
– solul se mentine la un nivel optim de umiditate pentru plante, functie de fazele lor de vegetatie si fructificare;
– nu afecteaza evolutia plantelor si nu creeaza conditii pentru transmiterea bolilor;
– se realizeaza importante economii de energie, apa, forta de munca;
– este putin pretentioasa la conditiile de sol, relief, putând fi folosita pe terenuri cu pante mari, denivelate sau cu nivel freatic ridicat;
– terenul ramâne tot timpul accesibil, functionarea acestui sistem de irigatie permitând desfasurarea altor operatii de întretinerea culturii;
– este usor de utilizat si este în mod categoric o investitie pentru o perioada îndelungata (circa 10 ani);
– chiar daca nivelul costurilor legate de amenajarea unei instalatii de irigare prin picurare este mai mare, acesta va fi compensat de nivelul productiilor obtinute, de economiile importante de apa, forta de munca, îngrasaminte si pesticide.
Pentru tehnologia clasica de cultura a capsunului în câmp liber, exista si alternativa de cultivare în teren neirigat. Este o practica veche, neprofitabila, care poate duce în multe cazuri la compromiterea culturii.