Planta

Capsunul este o planta perena (care traieste mai mult, dupa plantare), semierboasa. Aceasta specie, se numara printre putinele specii perene, care fac trecerea de la plantele erboase la plantele lemnoase. Creste sub forma unei tufe scurte (15-40 cm înaltime).

Sistemul radicular

Radacina capsunului.
Toate radacinile plantelor înmultite pe cale vegetativa (inclusiv ale capsunului), sunt adventive, aceasta însemnând ca ele se dezvolta din tesutul tulpinii (rizomului) plantei. Ele se dezvolta din muguri situati lânga baza frunzelor tinere, care sunt în contact cu solul umed. Radacinile apar succesiv, la diferite nivele ale ramificatiilor, un model care limiteaza viata productiva a plantei.
Sistemul radicular la capsun este superficial si este format dintr-un numar mare de radacini fibroase, de grosimi aproximativ egale, de culoare roz-galbuie (cele tinere de 1 an) sau neagra (cele care depasesc vârsta de 1 an).
În solurile profunde, bine mobilizate, radacinile pot explora pâna la o adancime de 40 – 60 cm, chiar 100 cm, limitarea fiind data, de adâncimea solului. Marea majoritate a radacinilor însa (peste 80%), se afla pâna la adâncimea de 20 cm. Din aceasta cauza, capsunul este sensibil la seceta, iar pamântul din jurul plantei trebuie permanent maruntit superficial.
În primii 2 ani de viata, radacinile se dezvolta mult, ajungând pâna la adâncimea de 50 cm si lateral pâna la 30 cm. Dupa 3-5 ani, sistemul radicular se reduce treptat, deoarece o parte din ramificatiile laterale mor. Paralel cu aceasta evolutie, pe ramificatiile tinere ale tulpinii, în partea lor bazala, apar în fiecare an radacini noi. Dispunerea lor în cadrul tufei apare etajata, corespunzator cu aparitia lastarilor (ramificatiilor), în decursul anilor.
Distribuirea radacinilor pe adâncimea de 25-30 cm, se explica prin fertilitatea, aprovizionarea cu apa si aerarea mai buna a solului, pe aceasta adâncime.
Sistemul radicular la capsun include:
1) o structura cu radacini primare(radacini structurale) – care cuprinde radacinile ce se dezvolta direct din tulpina(rizom). Sunt în numar de 20-25 în mod normal, dar numarul poate creste pâna la 100 sau peste.
Aceste radacini, pe langa rolul de fixare a plantei în sol sau mediu de crestere, au rolul de transport a substantelor hranitoare catre tulpina si de transport a produselor fotosintetice dinspre tulpina, pentru depozitare a substantelor de rezerva ale plantei în radacina, sub forma de amidon, pentru perioada de repaus vegetativ (substantele de rezerva depozitate în radacinile perene ale capsunului, au un rol deosebit de important în declansarea cresterii si înfloririi în primavara). Radacinile primare sanatoase, au cilindrul central(miezul) alb sau roz. Când sunt bolnave cilindrul central devine incolor.
2) o structura cu radacini secundare (radacini hranitoare, radacini absorbante, radacini albe), care traiesc de la câteva zile pâna la câteva saptamâni. Ele constitue marea masa a sistemului radicular, absorb apa si substantele nutritive din sol si le transfera la radacinile primare. Radacinile absorbante noi, se formeaza constant în locul celor vechi, pe masura ce acestea mor. Rapiditatea procesului de formare a noilor radacini absorbante depinde de conditiile de vreme si de întretinerea si fertilitatea solului. Atacul diverselor insecte sau al bolilor, distruge radacinile hranitoare, reducând ritmul de formare a acestora, oprind astfel fluxul apei si al substantelor hranitoare catre planta.

Tulpina capsunului.

De la radacina, porneste o tulpina foarte scurta care se numeste rizom, care se ramifica prin bifurcare. La plantele tinere (1-2 ani), rizomul este putin ramificat. El formeaza în fiecare an o serie de ramificatii( conuri de crestere) într-un numar variabil în functie de soi (2 – 4). Pe fiecare ramificatie noua a tulpinii, apar radacini subtiri si dese. Noile ramificatii apar în imediata vecinatate a solului sau sunt usor îngropate. Fiecare ramificatie de 1 an, formeaza în vârf un mugur florifer, iar în lateral, la subsoara frunzelor de pe ramificatii, formeaza 1 – 3 muguri vegetativi, care vor da nastere la ramificatiile urmatoare.
Caracteristica de ramificare laterala a tufei la capsun depinde de vârsta, soi si lucrarile de ingrijire aplicate. La unele soiuri (Senga Sengana) ramificatiile cresc în sus, aproape vertical, conducând la formarea unor tufe compacte, la alte soiuri ramificatiile se formeaza mai mult lateral, la suprafata solului, rezultând tufe rasfirate.

Partea aeriana, este deci o tulpina perena, scurta, ce poate ajunge pâna la 15-20 cm înaltime, formata dintr-un numar variabil de ramificatii pe care cresc frunzele, pedunculii florali, stolonii, mugurii.
Cresterile anuale, reprezentate prin rozete de frunze, abia ating 1,5 – 2 cm. Aceste cresteri anuale nu se fac prin alungirea tulpinii initiale, ci prin ramificatiile laterale, ceea ce imprima plantei o pozitie culcata. Fenomenul de crestere depinde de factorul temperatura, fiind mult mai rapid în perioada de primavara, în competitie cu restul sezonului de crestere. Temperaturile scazute din toamna, slabesc sau chiar opresc producerea de frunze noi.
O caracteristica specifica plantei de capsun o constituie faptul ca plantele sunt întotdeauna verzi, iar frunzele nu cad. Totusi, moartea lor în fiecare an, se datoreaza temperaturilor scazute din timpul iernii. Uneori, plantele au capacitatea de a-si pastra frunzele verzi si active, sub un strat protector de zapada , ceea ce demonstreaza ca în general suporta umbrirea .

Frunzele si mugurii

Frunzele capsunului sunt mari, trifoliate, lung petiolate, dintate, lucioase sau pubescente, verzi, cu stipele variabile ca forma, marime si culoare. O frunza traieste 60-70 de zile, apoi se usuca. Frunzele se usuca esalonat, cele uscate fiind înlocuite treptat în sezonul de vegetatie de frunze tinere, astfel planta are frunze verzi totdeauna, chiar si iarna sub stratul de zapada. Frunzele care ramân verzi pâna primavara, asigura desfasurarea înfloritului si legarii fructelor in conditii optime, contribuind la o mai buna hranire a plantelor la începutul acestui anotimp si deci, asigurând un spor de productie de 50%. Frunzele formate toamna (la cultura în camp), sunt mai mici si au un petiol mai scurt decât cele aparute primavara. Aceasta diferentiere, constituie o adaptare a plantei la conditiile vitrege din timpul anotimpului rece, ce permite protejarea plantelor la suprafata solului.
Numarul de frunze, care constituie suprafata foliara dintr-o cultura de capsun, în toamna, este direct corelata cu productia de capsun din urmatorul an. Reducerea acestei suprafete foliare din cauze diverse (boli, daunatori, factori de mediu nefavorabili), are consecinta directa la supravietuirea plantei în iarna si la productivitatea din urmatorul sezon de vegetatie.
Mugurii axilari pot evolua în: stoloni (filamente), conuri de rod si/sau pot ramâne dorminzi. Evolutia catre una sau alta din acestea, depinde de potentialul genetic si de factorii de mediu. In general, producerea stolonilor are loc în conditii de zile lungi(fotopearioada mare), iar a conurilor de rod si inflorescentelor, în conditii de zile cu fotoperioada scurta. Exceptie fac soiurile numite “day-neutral” a caror comportare nu este influentata de fotoperioada.
Cresterea filamentelor si cresterea incipienta a rozetelor de frunze, se realizeaza pe baza substantelor de rezerva ale tufei. Între numarul de stoloni si pedunculii florali, de cele mai multe ori este un raport invers.

Cresterea si fructificarea

Cresterea partilor subterane.
Primavara, rizomul formeaza ramificatii noi (conuri de crestere). Partile rizomului formate în anii anteriori, continua sa se îngroase. Sistemul radicular al capsunului îsi începe cresterea cu 8-10 zile înaintea partii aeriene. Sistemul radicular devine stabil in primele 2-3 saptamini de la plantare. Radacinile continua sa creasca atita vreme cât temperatura din sol este peste 7,2º C. Radacinile, cresc în cel mai rapid ritm când temperatura solului este de aproximativ 13º C, iar cresterea lor încetineste la temperaturi ridicate ale solului. Cresterea decurge pe parcursul întregii perioade de vegetatie, înregistrându-se doua maxime: la începutul vegetatiei si dupa recoltarea fructelor. Cantitatile suficiente de azot si fosfor în substratul de cultura determina dezvoltarea unui sistem radicular sanatos si extensiv.
În culturile multianuale, dupa 3 – 4 ani, o parte din radacini încep sa se usuce, creând un dezechilibru al partii subterane cu partea aeriana. În timp ce partea subterana se reduce ca volum (micsorind posibilitatile de aprovizonare a plantei), partea supraterana se mareste ca volum, prin cresterea numarului de ramificatii anuale ale tulpinii si respectiv ale inflorescentelor, care prin fructificare solicita noi aporturi de substante nutritive în sol. În consecinta, fructele ramân mai mici, de calitate inferioara, apar virozele, motive pentru care plantatiile se desfiinteaza la 4 – 5 ani. În anul al patrulea, recolta de capsun se reduce cu 50 % fata de anul precedent.
Aparitia si cresterea frunzelor. Se desfasoara esalonat, de primavara pâna toamna. Frunzele batrâne sunt înlocuite cu frunze noi, astfel încât planta are aproape permanent frunze verzi si în general tinere. Pâna la recoltarea fructelor se formeaza 55% din frunze, iar restul de 45% se formeaza dupa recoltarea fructelor.
Formarea si cresterea stolonilor. Primii stoloni apar în perioada înfloritului, însa aparitia si cresterea lor se intensifica dupa recoltarea fructelor. Emiterea de noi stoloni continua, în conditii favorabile, pâna toamna târziu. Formarea stolonilor decurge intens la o temperatura de 18-20 ºC, pe un sol fertil, afânat si umed.
Etapele fructificarii. Fructificarea începe cu inductia florala si diferentierea mugurilor de rod.
Inductia florala are loc în lunile mai-iunie, care corespunde cu recoltarea fructelor. Este o etapa de pregatire a conului de crestere din mugurele vegetativ. Sub influenta hormonului florigen are loc evolutia mugurilor vegetativi în muguri floriferi. Aceasta evolutie are loc numai dupa ce are loc inductia florala
Diferentierea mugurilor floriferi. Începe în luna iulie, dupa recoltarea fructelor si continua pâna toamna. Formarea graunciorilor de polen si pistilurilor are loc însa, în primavara urmatoare, în preajma înfloritului ca si la celelalte specii pomicole.
În cadrul aceleiasi plante, diferentierea mugurilor floriferi are loc esalonat, în functie de pozitia ramurilor anuale ale tulpinii (rizomului) si de alti factori. Mugurii floriferi situati pe ramificatiile din partea centrala a rizomului, îsi încep diferentierea mai devreme decât cei situati pe ramificatiile laterale. Diferenta dintre cele 2 momente poate atinge 12-14 zile. Aceasta esalonare a diferentierii mugurilor de rod, determina esalonarea aparitiei inflorescentelor în primavara urmatoare.
Ritmul diferentierii mugurilor floriferi depinde de umiditatea solului, temperatura si luminozitate (durata zilei), pentru soiurile de zi scurta (soiurile cu o singura fructificare). Daca în lunile iulie si august, solul are umiditate suficienta, diferentierea decurge mai intens si începe mai devreme decât daca în aceeasi perioada ar fi seceta. Absenta apei în aceasta perioada, nu impiedica numai diferentierea mugurilor ci ameninta viata plantei. Prin uscarea frunzelor, partiala sau totala, depunerea substantelor de rezerva în radacinile principale nu mai poate avea loc, micsorând pe de o parte rezistenta plantelor la ger, iar pe de alta parte afecteaza nivelul productiei din anul urmator.
Procesul de formare a mugurilor floriferi se intensifica dupa ce trece perioada deosebit de calduroasa din timpul verii si când se reduce durata zilei la 10-12 ore, influentat fiind de fotoperiodism.
Functie de fotoperiodism, soiurile de capsun se impart in 3 grupe: de zi lunga (majoritatea soiurilor), de zi scurta si indiferente la lungimea zilei. Soiurile de zi lunga necesita pentru diferentierea mugurilor 14 -16 ore zilnic (zile de vara), iar cele de zi scurta au nevoie de o durata zilnica de 12 ore (zile de toamna).
Se poate întâmpla ca la unele soiuri neremontante (cu o recolta pe an), ca toamna sa realizeze o a doua recolta.
Soiurile remontante, produc muguri de rod indiferent de lungimea zilei, atâta vreme când sunt asigurate conditiile de temperatura.
Informatiile referitoare la necesarul de lumina si influenta acesteia în obtinerea de recolte în extrasezon, sunt necesare la realizarea culturilor de capsun in sitem protejat.
Înfloritul si legatul florilor. La capsun inflorescentele încep sa apara la 2-4 saptamâni de la începutul cresterii frunzelor. Când primele flori se deschid, înfrunzirea este completa. Spre deosebire de plantele pomicole, la care înfloritul se desfasoara pe baza substantelor de rezerva acumulate în planta în anul anterior), la capsun înfloritul se realizeaza pe baza substantelor produse de frunzele formate în acelasi sezon. Aceasta este si explicatia pentru care, la aceasta specie leaga 65-95% din flori.
În functie de soi si conditiile climatice, o planta de capsun poarta flori timp de 32-55 zile. O floare ramâne deschisa 3-4 zile, apoi petalele ei cad.
O alta caracteristica speciala a plantei de capsun este ca pe aceeasi planta, la un moment dat, în perioada de fructificare, se gasesc: boboci florali nedeschisi, flori deschise, fructe legate, fructe în pârga si fructe coapte.
Dinamina înfloritului, a cresterii si coacerii fructelor, depinde mult de mediul de cultura, în mod special de temperatura si umiditate. De regula, înfloritul, la culturile amplasate în câmp, se declanseaza când temperatura medie zilnica depaseste 12ºC.
La capsun, înfloritul si cresterea fructelor se suprapun în cea mai mare parte. La aceasta specie, fructele nu cad fiziologic, însa ultimele flori leaga fructe mici sau sunt sterile. Procesul pare firesc, în conditiile în care aceste flori sunt concurate de fructele aflate în crestere, de pe inflorescenta respectiva.
Polenizarea. Este realizata de albine, bondari, vânt. Pentru ca fructele sa se dezvolte uniform si sa aiba o forma regulata, este necesara fecundarea a cât mai multe pistiluri din aceeasi floare. Partea din fruct care nu dezvolta achene (impropriu seminte), deci, ale carei pistiel nu au fost fecundate, ramâne deformata. Toti factorii care influenteaza legarea florilor (temperaturi scazute, seceta, dezechilibre nutritionale, atac de boli sau daunatori), pot conduce la pierderea calitatii recoltei prin obtinerea de fructe deformate, improprii comercializarii pentru consum în stare proaspata
Cresterea si coacerea fructelor de capsun. Cresterea fructului, dupa fecundare, se bazeaza mai mult pe cresterea în volum a celulelor si a spatiilor intercelulare si mai putin pe diviziunea celulelor.
În cazul fructificarii de primavera, conditiile din timpul toamnei anterioare, când are loc diferentierea mugurilor floriferi, determina în mod direct, numarul de celule din fruct, în timp ce conditiile din timpul dezvoltarii fructului (primavara), determina marimea fructului precum si distributia celulelor în cadrul fructului.
Un mugure floral mic, care a diferentiat toamna un numar limitat de celule, nu poate evolua primavara într-un fruct mare.
Lungimea perioadei de la fecundare pâna la maturarea fructului, este în strânsa corelatie cu factorii de mediu. Teoretic aceasta perioada este de 30 de zile, dar poate dura mai putin de 20 de zile în conditii optime de fecundare si chiar mai muilt de 60 de zile în cazul soiurilor cu fructificare de toamna, în conditii de temperatura scazuta.
Fructul continua sa-si mareasca volumul pâna la maturitate deplina: o crestere de 130-140% în perioada dintre stadiul de pulpa verde si coacere deplina si o crestere de doar 14% în perioada dintre colorarea în rosu si maturarea deplina.
Necesarul de frig si repausul vegetativ. Zilele mai scurte de 14 ore si temperaturile mai scazute de 7,2 grade Celsius induc starea de repaus la plantele de capsun. Cum planta se apropie de repaus, substatele de rezerva produse în frunze si tulpina sunt depozitate în conurile de crestere si radacini, sub forma de amidon. Acestea sustin cresterea dupa terminarea perioadei de repaus. Stolonii destinati plantarii de vara din anul urmator, trebuie sa fie în repaus deplin când sunt recoltati si apoi depozitati în camere frigorifice.
Plantele aflate în repaus, isi încep cresterea când temperaturile sunt favorabile. Evolutia cresterii plantelor de capsun dupa parcurgerea perioadei de frig, depinde de cantitatea de frig primita. Mai multa perioada de frig mareste vigoarea si descreste numarul de ramificatii roditoare, pe de alta parte limitarea cantitatii frigului are ca rezultat o vigoare scazuta a plantei. Ca regula generala, vigoarea mare a plantei favorizeaza cresterea vegetativa – formarea de ramificatii roditoare, frunze si stoloni – vigoarea mica a plantei favorizeaza rodirea. Este deosebit de importanta satisfacerea necesarului de frig determinat pentru fiecare soi, pentru a crea un echilibru stabil intre crestere si fructificare în planta de capsun.
O temperatura medie zilnica sub pragul de +5ºC, timp de o luna de zile, în perioada repausului biologic natural, satisface necesarul de frig al plantei de capsun.

Filamentele si stolonii

Filamentele se formeaza din mugurii situati la baza frunzelor, de pe ramificatiile anuale ale tulpinii. Acestea, pot avea lungimea de 30-50 cm, uneori putând ajunge si pâna la 1 m, sunt groase de 2-5 mm, si din loc în loc formeaza câte un nod. Din fiecare nod, se formeaza în partea superioara câte o rozeta de frunze, iar în partea inferioara radacini, care penetreaza stratul de pamânt, dezvoltându-se. La început rozetele cresc pe seama hranei preparata de planta mama, dar dupa ce formeaza radacini proprii, se hranesc singure, putînd fi separate pentru obtinerea de plante noi.
În conditii de hrana optima pentru înradacinare, o planta tânara, înca neinradacinata, poate supravietui fara sa aiba legatura cu planta mama, circa 2-3 saptamâni. Plantele tinere capata”independenta” fata de planta mama, numai când isi formeaza radacinile secundare.
O planta poate forma în medie 6-10 filamente, iar pe fiecare filament se pot forma 3-5 stoloni (rozete cu frunze), bine înradacinati. Vigoarea stolonilor descreste de la baza catre vârful filamentului.

Cand filamentul a atins lungimea caracteristica soiului, în vârful lui se formeaza o rozeta de frunze, care emite radacini. Fiecare stolon (rozeta de frunze) emite la rândul sau 3-5 filamente, din care se formeaza 3-5 stoloni, în final, o planta mama putând produce 80-100 stoloni.
Stolonii, sunt organe vegetative prin care capsunul se înmulteste în mod obisnuit. Rata de multiplicare si modul de pregatire pentru plantare, sunt mult îmbunatatite prin tehnologiile moderne de înmultire.
Procesul de formare a stolonilor, poate continua pe tot parcursul sezonului de crestere, fiind limitat de fotoperioada, apa si temperatura. Stolonii au capacitatea de a-si directiona cresterea catre intervalele dintre rânduri, libere de alte plante si bine iluminate.
În plantatiile destinate productiei de fructe, stolonii sunt suprimati în totalitate, într-o etapa incipienta de crestere (erbacee).

Inflorescenta.

Florile la capsun sunt grupate în nflorescente. Forma si dimensiunile inflorescentelor, sunt caracteristice grupelor de soiuri.
O inflorescenta, prezinta un ax principal care se termina cu o floare. La subsoara unei brectee(frunzulita) se formeaza doua ramificatii opuse de ordinul I, terminate fiecare tot cu câte o floare. La rândul ei, fiecare terminatie de ordinul I formeaza din nodul situat sub floarea terminala respectiva alte ramificatii de ordinul II, terminate tot cu câte o floare. O inflorescenta prezinta 3-4 serii de ramificatii. În cadrul fiecarei ramificatii, fiecare floare este terminala si solitara.
Florile apar si se deschid de jos în sus si în serii. Numarul de flori se dubleaza cu fiecare serie de ramificatii(1,2,4,8). Florile de pe primele doua serii de ramificatii dau fructele cele mai mari, prezentând caracteristicile soiului. Floarea primara (cea care se deschide prima), este cea mai expusa îngheturilor timpurii de primavara. deoarece se deschide prima.
Numarul mediu de inflorescente pe planta la soiurile cele mai productive, este de 5-10, putând ajunge si la 14-16. Intr-o inflorescenta se formeaza 5-8 fructe. De regula, daca se formeaza mai multe, ultimele fructe sunt mai mici. Daca într-o inflrescenta leaga si se dezvolta mai putine fructe (5-7), acestea se coc în 3-4 serii si sunt toate normal dezvoltate.

Floarea. Este organizata pe tipul 5. Sepalele, verzi, alcatuiesc caliciul, sunt dispuse pe doua rânduri – câte 5 sepale pe fiecare rând. Petalele, amplasate în spatele sepalelor, în numar de 5 (uneori 6-8), au culoarea alba si formeaza corola. În centrul florii se afla staminele în numar de 20 si numeroase pistiluri. În general, soiurile de capsun au flori hermafrodite (au ambele sexe în aceeasi floare) si sunt autofertile (nu necesita polenizatori).
Transferul de polen de la antere la pistile si fecundarea, pot avea loc în cadrul aceleiasi flori, între florile aceluiasi soi sau între florile diferitelor soiuri. Transferul de polen în câmp, se poate face prin vânt, precum si cu ajutorul insectelor.
Dupa fecundarea florii pedunculul se curbeaza in jos.

Fructul

Capsuna (partea comestibila) este un fruct fals, rezultat din îngrosarea receptaculului florii. Fructele propriu-zise sunt achenele (nuculele) amplasate la suprafata partii carnoase. Acestea sunt denumite impropriu seminte. Achenele sau nuculele, sunt amplasate mai adânc sau mai la suprafata partii carnoase, functie de soi. Achenele sunt colorate în verde galbui pâna la rosu bordo, functie de soi si expunere la lumina.
Exista o strânsa legatura între dezvoltarea achenelor, dupa polenizare, si dezvoltarea partii comestibile. Distrugerea echilibrului hormonal si de dezvoltare în timpul maturarii achenelor (fertilizare incompleta, moartea achenelor din cauze de mediu sau agenti patogeni) are ca rezultat, aparitia de fructe deformate.
Fructele sunt în general în forma de inima (cordiforme), în functie de soi, putându-se remarca variatii de forma, de la conic alungita pâna la sferica. Culoarea variaza de la rosu deschis, luminos, pâna la rosu închis, de asemenea functie de soi.

extras din: Programul de Cercetare AGRA Numar Proiect 3530/2004